Nu eram necăjiți pentru acei km în plus, deoarece era o binecuvântare să vezi câmpuri întregi cu vii, deși în unele locuri culturile de cereale înlocuiesc treptat viile. Eram destul de liniștiți deși nu am mai văzut semnele distinctive ale Camino de ceva timp, începem să căutăm pe internet unde suntem de fapt, problema era semnalul prost. Pentru a ne putea întoarce pe traseu luăm direcția Santo Domingo de la Calzada, iar într-un sfârșit ajungem, fără prea mult efort.
Este plăcut să vezi cum oamenii de pe șosea, deși nu era prea circulată, ne salută sau chiar se opresc pentru a vorbi cu noi, un sentiment încurajator și înălțător ce îți încălzea inima și te făce să nu te mai simți așa singur. În Santo Domingo de la Calzada albergue sunt închise, iar pensiuni sub 50 de euro nu am găsit (atât am hotărât că ar fi bugetul maxim), așa că am mers mai departe.
Ajungem Redecilla del Camino, aici un singur patron de albergue ne răspunde la telefon. Albergue Essentia, un loc unde gluma e la ea acasa, muzica și voia bună se îmbină perfect cu mâncarea gătită în casă.
![]() |
Prea multă fericire într-o poză nu avea cum să iasă perfect |
Cu sufletul mai lejer si cu stomacurile pline ne odihnim până ziua următoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu