duminică, 20 ianuarie 2019

Cate unitati de cazare accesibile persoanelor cu dizabilitati sunt in Romania?


    Desi ma simteam descurajata in legatura cu proiectul "Calatorim cu roti" , obosisem sa trimit mesaje si sa primesc cel mult  incurajari , de cele mai multe ori aveam senzatia unor greseli pe care le comit sau faptul ca nu comunic suficient de explicit ce doresc sa fac.
 Probabil prin interventie superioara sau pur si simplu prin bunatatea redactorilor revistei Horeca am reusit sa scriu un articol in care prezint intamplari cu care m-am confrunfrutat in decursul celor sapte ani de cand sunt imobilizata in scaun cu rotile.

http://www.horeca.ro/ospitalitate/5503-cat-de-accesibile-sunt-unitatile-horeca-pentru-persoanele-cu-dizabilitati-motorii.html

Nu stiu cat va prinde sau ce impact va avea asupra modului de gandire din Romania dar un lucru e sigur: nu ne mai putem ascunde dupa deget, fara sa participam activ in viata publica si sociala.
Si inca ceva in disperare de cauza am inceput sa-mi pun intrebari clare:

*Cate unitati de cazare din Romania au cu adevarat camere destinate persoanelor cu dizabilitati?
*Cate unitati de cazare au cel putin intrarea adaptata persoanelor cu handicap locomotor: rampe si usi suficiente de mari pentru a permite accesul?

Zis si facut trebuia sa ma conving de una singura cu ce ma confrunt, dar ce sa fac? De unde sa incep? Ce sa intreb? Cum sa formulez o intrebare la care sa primesc raspunsuri concrete? Asa apare o idee... .

Un sondaj telefonic direct fara a avea timp de reactie cu o intrebare simpla:

"Unitatea dumneavoastra de cazare are o camera destinata persoanelor cu dizabilitati?"

Deschid calculatorul si incep sa fac o lista cu hoteluri, pensiuni de la mine de acasa din Tara Lapusului, din judetul Maramures care este considerat una din atractiile turistice ale tarii.

Dupa o saptamana de apeluri telefonice, ce sa vezi!

 Ramai cu un gust amar: 90% din unitatile de cazare nu au camere destinate persoanelor cu dizabilitati locomotorii, nu au rampe sau alte forme de acces. Desi multe din pensiuni si hoteluri sunt constructii noi . Se pune deci intrebarea: Cum se aplica legea?

Legea 448 din anul 2006 republicata in 2008, spune ca pana la data de 31 decembrie 2007 (articolul 68): "proprietarii de spatii hoteliere au obligatia sa amenajeze cel putin o camera pentru persoanele cu handicap".

In lunile care vor urma o sa revin cu detalii, deoarece voi continua cu intrebarile incomode extinzandu-ma din aproape in aproapre.

luni, 19 noiembrie 2018

Iarna în Maramureș

E luni și m-am trezit cu ochii în alb....:)) peste noapte un strat pufos de zăpadă a acoperit gradina ce până ieri era destul de verde. Mai sunt câteva zile până intrăm oficial în luna decembrie, dar gândul deja îmi este la Crăciun cu cozonaci pufoși, mâncăruri alese și desigur vin fiert sau după plac horincă de prune sau altfel de poame.

Gălăgia este de nedescris în casa în dimineața aceasta de la entuziasmul copiilor (că no ,e prima zăpadă din acest sfârșit de an!) și până la vocea apăsată a soțului care fără să vrea dădea indicații pe un ton mai.. .
Chiar și asa gândul meu doar la fursecuri și ciocolată caldă îmi zboară.

Și dacă tot la Crăciun mă gândesc să vă povestesc puțin despre datinile locale poate așa vă vine un dor de copilărie, sau  de Maramureș și da-ți o fugă de sărbători...

Eu vă invit, dar pensiune nu am ...doar dacă doriți să ne vizitați pe noi...


Din fiecare casă nu lipsesc de sărbători supe sau ciorbe ( pentru oaspeții ce țin la siluetă), aperitive cu slănină și cârnați de casă, sarmale, pomana porcului - bucăți suculente de carne și slănină proaspete îmbăiate în unsoare, sărate puțin iar la sfârșit drese cu mujdei de usturoi ,desigur pentru cei care mănâncă carne de porc dacă nu ( mai nou la noi în casa ), aceleași bucăți de carne dar de data aceasta de ton cumpărat desigur de la magazin, piața de peste e cam departe de Maramureș încins în tigaie și mângâiat cu usturoi sau stins cu  bulion, răcituri( piftie, sau aspic), diferite salate și mămăligă sau dacă ești mai pretențios găsești desigur pâine de casă, și colaci sau  mălai( o pâine tradițională în care predomină faina de porumb) etc.

Prăjituri și ... cozonaci mmm....scorțișoară și vanilie, nucă , migdale sau cocos că doar ne mai emancipăm și noi, și desigur vin dar din belșug horincă ... doar în Maramureș se petrece,  nu glumă.

Pe ulițele    satelor dar și la oraș pâlcuri de colindători se succed colindând cele mai frumoase colinde transmise   de la o generație la alta. E bine să fii însoțit , dacă nu vrei să te sperii de ciudatele și uratele măști ale bondrosilor ( colindători mascați).
În ziua de Crăciun  în toate satele se organizează Joc la Sura- pentru a mai da jos din kilograme și tot așa până la Anul nou și Bobotează.

NO... HAI LA MARAMU!

miercuri, 31 octombrie 2018

Maramureș, Țara Lăpușului

     


       Maramureș "plai cu flori" este una dintre cele mai frumoase zone ale țării noastre. Obiceiurile și tradițiile sunt păstrate cu sfințenie perpetuându-se de la o generație la alta.

Precum în zona Maramureșului istoric Țara Lăpușului se mândrește și ea cu bisericile de lemn ce se înalță falnice spre cer, ridicând rugile fierbinți în văzduh.

Porțile de lemn străjuiesc semețe curțile țărănești iar pe uliță poți zări în fiecare zi dar mai ales duminica și în sărbători țărani frumos îmbrăcați în straiele locului.

La intrare în Țara Lăpușului in hotarul satului Cernești în Poiana Soarelui dintr-o frumoasă pădure de foioase găsim Muzeul Florean. Expoziție de artă plastică în aer liber prezintă pe o suprafață de aproximativ 40 de hectare numeroase sculpturi.

 Semețe sunt si mănăstirile din zonă:

Mănăstirea Rohia cunoscută vatră  monahală, casă a monahului de la Rohia N. Steinhardt, ce deține o importantă bibliotecă cu aproximativ 40 000 volume de cărți.

Mănăstirea Rohiița din hotarul satului Boereni atestată documentar prin secolul XVIII-lea

Mănăstirea Șatra din satul Dumbrava, denumită după masivul Șatra Pinti, ctitorie a părintelui Ioan Cosma

Mănăstirea Ruoaia , mănăstire de maici din hotarul satului Lăpuș.

Mănăstirea Breaza din Suciu de Sus, închinată Sfintei Treimi, ctitorită de ieromonahul Florea Mureșanu între cele două întemnițări ale sale.

 Munții Țibleș formațiune muntoasă aparținând de lanțului  muntos al Carpaților Orientali, cu cel Vârful Bran, având 1.840 m cel mai înalt pisc.
Pe  Ţibleş, la cea mai înaltă cotă se află o Sfântă Cruce ridicată și sfințită la sfârșitul lunii august 2014. Monumentul din piatră în formă de Cruce, a fost ridicat în memoria tuturor locuitorilor satelor din județele  Maramureș și Bistrița-Năsăud, care s-au jertfit pentru aceste frumoase și binecuvântate meleaguri.

duminică, 28 octombrie 2018

Țara Lăpușului



        Se spune că  locul natal are o  magie aparte, de aceea în această minunată zi  vă invit în Țara Lăpușului.


Situată în depresiunea Lăpușului străjuită de dealuri și la poalele munților Țibleș, Țara Lăpușului este un loc de basm. Viața liniștită lipsită de poluare, calmul locuitorilor dar și varietatea formelor de relief te îndeamnă la plimbare. Țesută cu ajutorul meșterilor populari și hori în grumaz Țara Lăpusului este un loc autentic pentru relaxare. Mândria zonei pot fi numite cele trei obiective ale patrimoniului UNESCO: -biserica de lemn cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril din satul Rogoz , patrimoniu material
                                         - Badea Pițiș rapsod al hori în grumaz (horea cu noduri)maestru al cunoscutului interpret de muzică populară Grigore Leșe, patrimoniu imaterial
                                          -Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț și Groșii Țibleșului, incluși în patrimoniul Unesco în anul 2017, pădure seculară neatinsă de mâna omului.
 
 O altă cunoscută atracție a zonei sunt și Cheile râului Lăpuș rezervație naturală, arie protejată pe o distanță de 25 km, fiind una dintre cele mai frumoase zone din țară. 
Pentru mai multe informații îndrăznețe, poze din viața sau date de contact, click aici

joi, 25 octombrie 2018

Intenţie




       Îmi doream să scriu în fiecare zi pe acest blog, dar se pare că nu m-am ținut de cuvânt.
 Îmi pare rău, dar am vrut să pun bazele proiectului în sine pentru care am făcut acest blog.

 Se spune în popor  că  nu e bine să-ți rostești cu voce tare dorințele , intențiile sau visurile tale până ce acestea se împlinesc.

 Eu nu voi ține cont de această superstiție . Cred foarte tare în puterea cuvântului rostit iar pentru a se îndeplini ceva  trebuie formulată o intenție , o dorință.

Acest blog a fost creat din dorința mea de a cunoaște cât mai multe zone, orașe și sate atât din țară cât și din străinătate, dar și pentru a oferi copiilor mei ocazia de a vedea alte locuri înafară de zona natală, dar și sub îndemnul unei persoane (al cărei nume nu pot să-l spun pentru a nu se considera că îl folosesc pentru că este o persoana cunoscuta în travel&turism :)) ).
Acestea fiind zise știu că această aventură va fi grea pentru mine, desigur din mai multe puncte de vedere:

- infrastructura de transport a țărișoarei noastre lasă de dorit , nu avem autocare dar nici trenuri care să aibă acces pentru persoanele cu handicap, singurul mijloc de transport în ţară rămâne automobilul iar în străinătate avionul și mașina desigur

-agențiile de turism și siturile de specialitate nu consideră avantajos colaborarea cu persoanele cu handicap (ne luând în seama avantajele ce s-ar putea deschide pe viitor deoarece numărul tinerilor cu handicap din țară este semnificativ).

Nu voi renunța!

duminică, 21 octombrie 2018

De Duminică



       E duminică astăzi.
Vroiam să iau o pauză  astăzi, dar m-am răzgândit, cred că este mult mai important să explic puţin cele cinci texte postate anterior.

       Este simplu.
Fiecare familie trece prin momente de criză. Aceste momente pot fi de foarte multe feluri manifestându-se prin boli, accidente separări sau uneori chiar decese.
 În aceste momente tot ce contează este modul în care ne echilibrăm, modul în care găsim forța interioară de a merge mai departe.

        Aceste cinci texte anterioare refac cursul vieții mele prin cele mai dificile situații,  într-adevăr aveam motive puternice de a mă ridica ,de a găsi forța necesară pentru a continua, dar și pentru a crede în mine- familia mea, copilașii mei dragi. Un rol important îl are și credința desigur dar credința sinceră în Dumnezeu ,sau  într-o forță superioară care ne întărește și ne ajută doar să-i cerem ajutorul.

       Cam acesta a fost și motivul pentru care am decis să încerc să călătoresc cât mai mult posibil deși după cum vă puteți imagina nu este ușor nici din motive financiare dar nici din alte motive (deplasările cu autocarul în situația mea sunt cam imposibile, cu trenul cam tot la fel).

Vom vedea ce uși vor deschide Universul.


Revin! 

sâmbătă, 20 octombrie 2018

Revenire




       Ajunși acasă  nu prea pot să vă explic situația ... copii erau foarte bine  îngrijiți de către soacra mea( vreau să-i mulțumesc din inima pentru ajutorul dumneaei), dar eu eram "varza": imobilizata, cu sondă vezicală fără puteri de a mă tine ridicată în fund la marginea patului iar  pentru a încununa situația fără posibilități de a ne întreține financiar deoarece uitasem să vă povestesc "minunatul " moment în care  șeful  soțului meu ii spune râzând că este concediat chiar lângă patul meu de spital.

       Urmează drumuri și drumuri între instituțiile statului care deși sunt acolo pentru a organiza și rezolva probleme, de foarte multe ori problemele sunt create de același sistem cu legi neclare și instituții care nu colaborează între ele.

      În următoarele cel puțin sase luni am cunoscut bunătatea omului de rând, bunătatea românului ce nu-și lasă aproapele la nevoie- tuturor le mulțumesc pe aceasta cale :)).
      Se rezolvă și problemele financiare , medicina muncii decide: Incapacitate totala de munca + însoțitor ( dar bineînțeles după numeroase drumuri pentru expertiza, la început la intervale de 6 luni , apoi la un an, și tot așa timp de patru ani).

       Urmează numeroase etape de recuperare , spitale și centre de recuperare colindate la propriu
după șapte ani de vise și lupte aprige astăzi puterea de a merge mai departe este vie și înflăcărată, mereu o dezgrop și o îngrop în inima mea.


       Iar viața continuă.