Avansăm întreaga zi pe piste de pământ și asfalt, fiind foarte devreme când am plecat de la hotel, iar ne-am rătăcit, în loc să o luăm la stânga spre Itero de la Vega, mergem înainte spre Boadilla del Camino pe șosea.
Fără vlagă și fără chef, nici măcar fotografii nu am făcut avansăm încet, unicul lucru interesant din această etapă este podul roman, care și astăzi este utilizat, fiind tranzitat chiar și de mașini. 
Nu aflăm cazare în Fromista și nici în satele următoare, astfel suntem nevoiți să mergem până la Carrion de los Condes, unde înnoptăm în albergue mănăstirii Sfintei Clara. Suntem așteptați de un domn, călugărițele nu interacționează cu nimeni. Nefiind renovat de mulți ani, ușile sunt foarte înguste așa de fiecare dată când trebuie să mă duc la toaletă Vasi trebuie să mă ducă în brațe.
După cei 43 de km oboseala își face simțită prezența, dar și durerea de șold a lui Vasi, spre seară încep să ajungă alți pelerini, doi bicicliști și un bărbat și trei băieți ( de vârsta apropriată fiului meu, Raul, 17 ani).
Restul serii îl petrecem studiind harta și încercând să înțelegem ce ne așteaptă în continuare, dar și să hotărâm ce să facem, pentru că durerea musculară, după spusele farmacistei, își face simțită prezența chiar și în repaus.
Hotărâm ca a doua zi să mergem cu autobuzul la Leon deoarece ne așteaptă în continuare două etape grele, în care și urcarea pe O Cereibo. Toată ziua suntem cu nervii întinși la maxim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu