Ziua 11 - 05.07.2020

 

Astorga –Foncebadon    ziua 11

Pornim destul de repede, din cocheta Astorga, abia se vede de ziuă , dar în treacăt mai admirăm încă odată minunata arhitectură ce ni se arată într-o altă lumină, parcă izvorâtă dintr-o poveste cu zâne, case de piatră, ingrămădite una în alta, străduțe înguste presărate cu flori multicolore la ferestre.

Etapa clasică a acestei bucăți de traseu se termină în Rabanal del Camino, dar noi o prelungim până la Foncebadon. Practic  astăzi începem traversarea munților din regiunea Leon . Urcarea este destul de suavă până la Rabanal del Camino, dar o continuă urcare, ca mai apoi să fie accentuată până la Foncebadon, localitate ce se află la 1437 de metrii altitudine. 

Pentru că pentru prima dată din această aventură ne simțim iuți de picior și ajungând relativ repede la Rabanal del Camino hotărâm să mâncam la restaurantul de la intrarea în localitate ce avea o terasă generoasă și astfel să putem sta momente liniștite la umbra generoasă. Cumpărăm câte un platou combinat format din ouă, cartofi prăjiți carne și cârnați la grătar dar și salată, cafea si cola pentru răcorire. După masa copioasă abia îți mai vine să te miști din loc dar văzând că ne ajung din urmă alți pelerini ne ridicăm ca arși grăbind pasul J. 

În jurul orei 15 ajungem în Foncebadon , dar suntem primi pelerini care ajungem la albergue. După ce ne cazăm, ne spălăm și spălăm și rufe încep să ajungă alți pelerini: 4 italieni și 3 spanioli. Nu suntem foarte obosiți așa că stăm pe terasa din curtea interioară a albergului liniștiți și parcă mult mai încrezători în șansele noastre de reușită. Singurul lucru ce poate ne amărește sufletul este distanțarea și lipsa de încredere a celorlalți pelerini nimeni nu intră cu noi în vorbă sau nu se așeză cu noi la masă. După amiaza trece repede iar seara ne învăluie treptat.

Ce ne va aduce ziua următoare?

Ziua 9 și 10

Ziua 9

La ora 7 dimineața trebuie să părăsim mănăstirea așa că ne plimbăm prin localitate, bem o cafea și căutăm stația de autobus. Regretăm totuși porțiunea de Mesetă, pe care nu o să o vedem, dar condițiile nu ne permit ( nu găsim deschise albergue, situația internă din România este cam incertă) iar frica de a rămâne blocați în Spania nu ne dă pace. În timp ce așteptăm autobuzul facem rezervări la albergue în Leon și în Astorga pentru a nu avea probleme. 

Ajungem în Leon fără vlagă și destul de îngrijorați de situația de acasă, nu avem putere nici măcar să mergem să vizităm orașul. Facem cumpărături pentru ziua următoare, spălăm haine și curățăm căruciorul de noroi și praf după zilele trecute. Vasi se odihnește toată după-amiaza. Albergue unde suntem cazați este unul nou și modern cu baie adaptată și condiții foarte bune așa că pot și eu să mă spăl în voia inimii, fără stres. 

Ziua 10 : Leon - Astorga

Etapa de astăzi este una lungă deoarece de fapt sunt două etape comasate 24,6 km până la San Martin del Camino plus cei 23,7 până la Astorga.

La ieșire din Virgen del Camino alegem varianta istorică deoarece necunoscând traseul preferăm să mergem paralel cu drumul național N120. Este o etapă plictisitoare fără diferențe mari de nivel dar și fără locuri unde poți să bei cafea sau ceva răcoritor. După Hospital de Orbigo întâlnim cu totul alt relief, lăsăm în urmă întinsele câmpii de cereale sau vii iar dealurile sunt ceva mai prezente și mai apoi vegetația alpină își facă simțită prezența .

Ajungem în Astorga. Intrarea în minunatul orășel este dificilă pentru mine și bicicleta mea cu 3 roți, scările, evident nu le pot urca iar pe șosea înclinația severă a dealului ne pune la încercare. Bine că e pe scurtă distanță. Găsim un orășel cochet în care poți admira frumoasa catedrală sau minunatul palat episcopal ultima operă a lui Antoni Gaudi. Piețele pietonale sunt pline de lume turiști și pelerini, terasele sunt animate.

Albergue-le municipal din Astorga este destul de modest are foarte multe scări la intrare dar am avut noroc  oarecum deoarece aveau o dormitor și la demisol dar și o baie spațioasă destul de accesibilă. Lângă albergue la doar câțiva pași se află o frumoasă gradină unde poți sa-ți petreci dupamiaza în liniște, sau poți gusta minunata ciocolată făcută chiar în localitate. Ne odihnim destul de bine asta și datorită faptului că în dormitorul de la demisol suntem iar doar noi doi . 

 

Ziua 8 - 02.07.2020

Zi interminabilă prin câmpuri imense de grâu, abia vezi câte un tractor ce adună imenși baloți de paie sau câte o combină ce treieră grâul. 

Avansăm întreaga zi pe piste de pământ și asfalt, fiind foarte devreme când am plecat de la hotel, iar ne-am rătăcit, în loc să o luăm la stânga spre Itero de la Vega, mergem înainte spre Boadilla del Camino pe șosea. 

Fără vlagă și fără chef, nici măcar fotografii nu am făcut avansăm încet, unicul lucru interesant din această etapă este podul roman, care și astăzi este utilizat, fiind tranzitat chiar și de mașini. 

Nu aflăm cazare în Fromista și nici în satele următoare, astfel suntem nevoiți să mergem până la Carrion de los Condes, unde înnoptăm în albergue mănăstirii Sfintei Clara. Suntem așteptați de un domn, călugărițele nu interacționează cu nimeni. Nefiind renovat de mulți ani, ușile sunt foarte înguste așa de fiecare dată când trebuie să mă duc la toaletă Vasi trebuie să mă ducă în brațe. 

După cei 43 de km oboseala își face simțită prezența, dar și durerea de șold a lui Vasi, spre seară încep să ajungă alți pelerini, doi bicicliști și un bărbat și trei băieți ( de vârsta apropriată fiului meu, Raul, 17 ani). 

Restul serii îl petrecem studiind harta și încercând să înțelegem ce ne așteaptă în continuare, dar și să hotărâm ce să facem, pentru că durerea musculară, după spusele farmacistei, își face simțită prezența chiar și în repaus. 

Hotărâm ca a doua zi să mergem cu autobuzul la Leon deoarece ne așteaptă în continuare două etape grele, în care și urcarea pe O Cereibo. Toată ziua suntem cu nervii întinși la maxim.