Intenţie

       Îmi doream să scriu în fiecare zi pe acest blog, dar se pare că nu m-am ținut de cuvânt.
 Îmi pare rău, dar am vrut să pun bazele proiectului în sine pentru care am făcut acest blog.

 Se spune în popor  că  nu e bine să-ți rostești cu voce tare dorințele , intențiile sau visurile tale până ce acestea se împlinesc.

 Eu nu voi ține cont de această superstiție . Cred foarte tare în puterea cuvântului rostit iar pentru a se îndeplini ceva  trebuie formulată o intenție , o dorință.

Acest blog a fost creat din dorința mea de a cunoaște cât mai multe zone, orașe și sate atât din țară cât și din străinătate, dar și pentru a oferi copiilor mei ocazia de a vedea alte locuri înafară de zona natală, dar și sub îndemnul unei persoane (al cărei nume nu pot să-l spun pentru a nu se considera că îl folosesc pentru că este o persoana cunoscuta în travel&turism :)) ).
Acestea fiind zise știu că această aventură va fi grea pentru mine, desigur din mai multe puncte de vedere:

- infrastructura de transport a țărișoarei noastre lasă de dorit , nu avem autocare dar nici trenuri care să aibă acces pentru persoanele cu handicap, singurul mijloc de transport în ţară rămâne automobilul iar în străinătate avionul și mașina desigur

-agențiile de turism și siturile de specialitate nu consideră avantajos colaborarea cu persoanele cu handicap (ne luând în seama avantajele ce s-ar putea deschide pe viitor deoarece numărul tinerilor cu handicap din țară este semnificativ).

Nu voi renunța!

De Duminică

       E duminică astăzi.
Vroiam să iau o pauză  astăzi, dar m-am răzgândit, cred că este mult mai important să explic puţin cele cinci texte postate anterior.

       Este simplu.
Fiecare familie trece prin momente de criză. Aceste momente pot fi de foarte multe feluri manifestându-se prin boli, accidente separări sau uneori chiar decese.
 În aceste momente tot ce contează este modul în care ne echilibrăm, modul în care găsim forța interioară de a merge mai departe.

        Aceste cinci texte anterioare refac cursul vieții mele prin cele mai dificile situații,  într-adevăr aveam motive puternice de a mă ridica ,de a găsi forța necesară pentru a continua, dar și pentru a crede în mine- familia mea, copilașii mei dragi. Un rol important îl are și credința desigur dar credința sinceră în Dumnezeu ,sau  într-o forță superioară care ne întărește și ne ajută doar să-i cerem ajutorul.

       Cam acesta a fost și motivul pentru care am decis să încerc să călătoresc cât mai mult posibil deși după cum vă puteți imagina nu este ușor nici din motive financiare dar nici din alte motive (deplasările cu autocarul în situația mea sunt cam imposibile, cu trenul cam tot la fel).

Vom vedea ce uși vor deschide Universul.


Revin!