Pornim din
Logroño în jur de 6:30. Traseul de ieșire din oraș trece printr-un parc frumos, păcat că se amenaja o parte din alei și nu l-am putut să îl vedem în toată splendoarea, deși am reușit să ne întâlnim cu un mic prieten, al cărei poze v-o las mai jos, ca să vă bucurați și voi de ea. Parcul găzduiește o stație de cercetare biologică ce studiază ecosistemul din jurul lacului
Grajera.
 |
Traseul
|
 |
Micul prieten
|
În continuare drumul trece prin văi largi, câmpuri largi pline de vii și presărate cu o multitudine de bodegi, păcat că erau închise și nu am putut degusta un păhărel de vin, dealuri domoale, culminând cu două urcușuri mai accentuate: El Alto de la Grajera și El Alto de San Anton.
 |
Născut pe Camino
|
 |
| Născut pe Camino |
 |
| Născut pe Camino |
Unicul inconvenient al acestei etape, dacă mă lăsați să mă exprim așa, este prezența autostrăzii A12, care ne însoțește pe numeroase porțiuni ale traseului.
Ajungem cu bine la Najera, încă de la orele dimineții am căutat cazare în micile pauze pe care le făceam, singurul albergue privat deschis din Najera, nu voia să ne dea paturi în albergue propiu zis, ci doar cameră privată din cauza restricțiilor Covid-19. Reușim cu greu să urcăm cele 26 de trepte până la așa zisă cameră, dar ce să vezi camera nu avea baie, iar băile comune erau impracticabile: uși înguste, cabine de duș și mai înguste, așa că în aceste condiții apelăm la un nivel înalt de igienă: șervețelele umede. Mâncăm conserve de linte reci, din singurul magazin deschis (era duminică iar noi pierdusem șirul zilelor și astfel rămăsesm fără mâncare) și tortilla de patatas de la un bar învecinat, pentru că nu putem folosi bucătăria să le încălzim, o altă măsură de siguranță Covid-19.
Dar desigur suntem bucuroși și recunoscători că avem unde să dormim. Ah, da uitasem să vă zic eram singurii pelerini din albergue. O altă zi se incheie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu