Dis de dimineață ne trezim cu mai multă vlagă după ziua de ieri, adidașii încă uzi (erau îmbibați de apă, deși am pus ziare în ei, conform indicațiilor gazdei), după o cafea con leche și un mic dejun copios (inclus în prețul de cazare) și o fotografie ca amintire (era să uit, proprietarul ne-a zis că suntem primii pelerini post-Covid ce se cazează în casa lui).
Ne punem în mișcare, trebuie să recuperăm cei 7 km din etapa trecută și să facem cei 21 de km din etapa curentă. Mari aspirații, dar pornim cu speranță. Cei 7 km din Uterga la Puente la Reina sunt făcuți fără problemă, unicul inconvenient era lipsa magazinelor sau mă rog, lipsa magazinelor deschise. O întâmplare salvatoare și totodată plină de bunătate ni se întamplă în Puente la Reina. Stăteam afară pe trotuar, Vasile, soțul meu, așezat pe bordură, savurând o cola și o bine meritată pauză și cu mine urmărim conversațiile animate ale localnicilor. Ne hotorâm să pornim pe traseu, dar nu apucăm să facem câțiva pași că suntem întrerupți de o voce care ne avertizează din spate: ”No podeis ir por ahi con la bici, teneis que tomar la carretera. Hay escaleras al bajar”, ceea ce noi nu știam și ne spune localnicul este că la coborârea din sat o să dăm de scări, dacă urmăm traseul propriu-zis. Deci noi nu aveam cum să mergem pe acolo, așa că localnicul ne îndrumă spre șosea, îi mulțumim recunoscători și pornim spre podul roman ce se află după coborâre.  |
Podul Roman
|
 |
Suntem pe drumul cel bun
|
 |
Refugio de P.P Reparadores-Puente La Reina
|
 |
Refugio de P.P Reparadores-Puente La Reina
|
 |
Pe podul Roman se plimbă doi pelerini
|
În gândurile noastre mulțumim cerului și oamenilor că ne-au scutit de un efort inutil. Avansam alți 5 km pe un drum de pământ, ținând autostrada pe dreapta.
 |
Autostrada pe dreapta
|
 |
Mică pauză
|
 |
Drumul de pământ
|
 |
| Traseul de Camino |
 |
| Lângă autostradă |
 |
Sub autostradă
|
 |
Sub autostradă partea a doua
|
O parte nu prea plăcută a acestei etape este urcarea Mañeru. Deși era foarte cald încă de dimineață se simțeau urmările furtunii de ieri, umiditatea aerului îți lipea hainele de piele iar aerul încins îți tăia respirația. Drumul de pământ în pantă cu numeroase șanțuri de pământ făcute de apa ce se scurge la vale, împreună cu noroiul și pietrele făceau urcarea un chin. Înaintăm încet și parcă timpul stătea în loc, reușim în sfârșit să ajungem la finalul urcușului, transpirați și lipsiși de vlagă.
 |
Urcare
|
Drumul până la Estella nici nu îl mai simțim, cum a trecut, ce s-a întâmplat, deși erau numeroase urcușuri și coborâșuri. Ajungem în oraș fiind siguri că vom găsi albergue deschis (pe site-urile de specialitate toate erau deschise), surpriză!! Totul e închis, o altă furtună se apropia iar noi fără cazare eram, așa că luam la rând toate pensiunile din oraș. Într-un sfârșit găsim ceva accesibil din toate punctele de vedere, financiar și fără prea multe scări. Desigur natura umană în condiții de stres ”te ia de cap”, gânduri negre ne dau târcoale: ce ne facem dacă nu se deschid albergue? daca o să trebuiască să continuăm să ne cazăm în pensiuni/hoteluri? Hotărâm să ne liniștim și să luăm fiecare zi așa cum vine. Este o călătorie specială, să ne bucurăm de ea!
 |
| Ziua 2 |
 |
Undeva pe camino
|
 |
Pe Camino de Tronos sau umblii sau mori
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu