Inca de la o vârsta frageda mi-a plăcut sa călătoresc, sa merg în excursii, prin pădure, pe munte sau pur și simplu sa ma plimb.
Îmi aduc aminte o ´pățanie" din copilărie: eram la bunica , la țara, nu suportam sa stau locului, sa fiu legata de o activitate care nu-mi plăcea .
In ziua aceea trebuia sa stau toată ziua cu o vaca pe pășune , în timp ce alți copii erau la scăldat. Vaca aceea era cam nebuna, deodată ma trezesc cu ea în fata mea și cât ai clipi ma arunca cu coarnele în spini. Vai de pielea mea, toată eram plina de spini.
Rapid uitând de durere ma lipsesc de țepi :)) și plec lăsând vaca singura pe imaș, în loc sa ma opresc acasă la bunica, eu ma fac ca nu vad casa și trec rapid pe lângă ea... și dusa am fost la oraș, la cealaltă bunica.
Nu știu cât a durat călătoria mea , pe jos, prin trei sate pana am ajuns în oraș dar am "pedalat" 16 km. De atunci cred ca s-a ascuțit în interiorul meu nevoia de a merge, de a ma plimba și de a călători.
In anul 1998 m-am căsătorit , iar în anul următor a apărut Mihaela - raza mea de soare, pentru ca era o minunăție de fetita cu cosite aurii. De atunci viata ne-a purtat prin multe tari dar în doua am poposit mai mult: Portugalia, unde am trăit o perioada cu fetita și soțul meu la Lisabona (Doamne ce mi-ar mai plăcea sa revăd acele locuri, au trecut deja asa de multi ani), apoi opt ani am locuit în Spania, vizitând și plimbându-ne foarte mult dar și muncind( doar asa se trăiește). Intre timp apar și 2 băieți minunați Raul și Tudor.
In urma cu 8 ani am hotărât sa ne întoarcem în țara, acasă, pentru a ne creste copilași cu dragoste de țara (în stilul clasic romanesc), dar surpriza, mai apare și Seraphim . Acum sunt 4 și au crescut, am trecut prin multe în ultimii șapte ani, dar asta e o alta poveste .
Pe curând !
Foarte frumos!!!
RăspundețiȘtergere