Revenire

       Ajunși acasă  nu prea pot să vă explic situația ... copii erau foarte bine  îngrijiți de către soacra mea( vreau să-i mulțumesc din inima pentru ajutorul dumneaei), dar eu eram "varza": imobilizata, cu sondă vezicală fără puteri de a mă tine ridicată în fund la marginea patului iar  pentru a încununa situația fără posibilități de a ne întreține financiar deoarece uitasem să vă povestesc "minunatul " moment în care  șeful  soțului meu ii spune râzând că este concediat chiar lângă patul meu de spital.

       Urmează drumuri și drumuri între instituțiile statului care deși sunt acolo pentru a organiza și rezolva probleme, de foarte multe ori problemele sunt create de același sistem cu legi neclare și instituții care nu colaborează între ele.

      În următoarele cel puțin sase luni am cunoscut bunătatea omului de rând, bunătatea românului ce nu-și lasă aproapele la nevoie- tuturor le mulțumesc pe aceasta cale :)).
      Se rezolvă și problemele financiare , medicina muncii decide: Incapacitate totala de munca + însoțitor ( dar bineînțeles după numeroase drumuri pentru expertiza, la început la intervale de 6 luni , apoi la un an, și tot așa timp de patru ani).

       Urmează numeroase etape de recuperare , spitale și centre de recuperare colindate la propriu
după șapte ani de vise și lupte aprige astăzi puterea de a merge mai departe este vie și înflăcărată, mereu o dezgrop și o îngrop în inima mea.


       Iar viața continuă.